Josef Perl

Yosef Perl
Date personale
Născut	10 noiembrie 1773[1] Ternopil, Regiunea Ternopil, Ucraina
Decedat	1 octombrie 1839 (65 de ani)[2][1] Ternopil, Regatul Galiției și Lodomeriei, Imperiul Austriac
Cetățenie	Imperiul Rus  Uniunea Polono-Lituaniană
Ocupație	traducător scriitor
Limbi vorbite	limba germană[3] limba idiș[3] limba ebraică[3]
Modifică date / text

Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări. Trebuie pus(ă) în formatul standard. Marcat din februarie 2013. Are bibliografia incompletă sau inexistentă. Marcat din februarie 2013.  Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor.

Josef Perl sau Yosef Perl) (în limba ebraică:יוסף פרל, în limba idiș:יוסף פערל n. 10 noiembrie 1773, Ternopil, Galiția austriacă (Regatul Galiției și Lodomeriei), azi Ucraina - d. 1 octombrie 1839, Ternopil. idem) a fost un filantrop, educator și scriitor evreu, de limba idiș și ebraică, reprezentant de frunte al iluminismului evreiesc (Haskala, Juedische Aufklaerung) în Europa de est, in Imperiul Rus, pe teritoriul actual al Ucrainei.A folosit adesea pseudonimul ebraic Yaakov Ovadya sau Ovadya ben Petahya.

Ca și Aaron Halle-Wolfssohn sau Itzhak Erter, și Iosef Perl a fost un fervent opozant al mișcării ultra-ortodoxe hasidice; această mișcare mistică populară și pioasă, ostilă atât iudaismului canonic (rabinic) cât și modernizatorilor seculariști, s-a răspândit cu ușurință în masa de evrei est-europeni aflați în regiunile sărace și slab urbanizate ale Galiției austriece și Imperiului Țarist (în “regiunea permisă de așezare”, adică districtele în care evreii aveau dreptul să locuiască).

Ca și alți maskilim est-europeni și Iosif Perl a scris și mai ales publicat mult în idiș, astfel neglijând cutuma iluminiștilor evrei din Occident care preferau să folosească doar germana cultă (fie ea și scrisă cu alfabet ebraic, cum proceda Moses Mendelssohn, de exemplu) sau ebraica (“limbile pure”), dar acest fapt era un compromis localmente necesar pentru ca eforturile lui modernizatoare să poată avea impact la masele evreimii estului european, sărace și discriminate, și astfel cu slabe contacte în afara comunităților lor și care erau vorbitoare de idiș (în multe cazuri, evreii galițieni nu puteau citi si scrie în poloneză, care era limba națiunii vecine, alături de ruteană-ucrainiană).